Apneea obstructivă în somn

Apneea obstructivă în somn, cunoscută și ca sindromul de apnee și hipopnee obstructivă în somn, este o tulburare care implică diminuarea semnificativă sau încetarea fluxului de aer inspirat. Este cel mai frecvent tip de tulburare a somnului și se caracterizează prin episoade recurente de blocaj al căilor respiratorii pentru 10 secunde și mai mult, ceea ce duce la reducerea semnificativă a nivelului de oxigen în sânge. Urmează faza superficială a somnului sau trezirea totală, care sporește tonusul muscular și restabilește permeabilitatea, apoi o serie de respirații adânci, de obicei cu sforăit puternic.

Pacienții au risc crescut de boli cardiace, hipertensiune arterială, diabet zaharat și dereglari de potență. Somnolența diurnă și dereglarile de memorie și atenție pot provoca un accident rutier sau de muncă. Conform indicelui DALY, durata vieții oamenilor cu SAS netratat este redusă cu 15 până la 20 de ani.

Cauze

• Supraponderabilitatea.
• Circumferința gâtului mai mare de 40 cm la femei și de 43 cm la bărbați.
• Îngustarea căilor respiratorii.
• Vârsta: SAS se întâlnește de obicei după 35 de ani.
• Utilizarea sedativelor și a hipnoticelor.
• Fumatul și consumul de alcool.

Simptome

• Sforăit puternic și opriri respiratorii în timpul somnului.
• Urinare frecventă în timpul nopții.
• Manifestări cardiovasculare: disritmii nocturne, crize de hipertensiune matinale sau nocturne.
• Iritabilitate și somn neodihnitor.
• Diminuarea concentrării și a memoriei.
• Stări depresive.

De ce unii doar sforăie, iar alții fac apnee

Sforăitul și apneea în somn sunt rezultatul îngustării căilor respiratorii superioare. Factorii care duc la aceasta sunt greutatea sporită, modificările mușchilor și ale țesuturilor moi legate de vârstă, inflația cronică a gâtului ca rezultat al fumatului și caracteristicile anatomice individuale. Starea se dezvoltă treptat, pe parcursul mai multor ani, și poate agrava alte patologii.

Sforăitul nu este o boală, este un fenomen sonor care poate fi un simptom al bolii sau poate fi independent și necomplicat. În timpul somnului mușchii gâtului se relaxează, căile respiratorii se îngustează și țesuturile moi vibrează. Îngustarea în continuare poate produce episoade de apnee completă pentru 10 sau 20 de secunde, iar în cazurile severe pentru 1 sau 2 minute. Această stare se poate repeta de 400 sau 500 de ori pe noapte, iar timpul total fără respirație poate ajunge la 4 ore.

De ce sunt periculoase opririle respiratorii

Oprirea respirației și diminuarea nivelului de oxigen în sânge sunt o stare de stres pentru organism. Se declanșează mecanisme de protecție, are loc micro-trezirea creierului, însoțită de respirații puternice, și se eliberează adrenalină, ceea ce duce la hipertensiune și la creșterea frecvenței cardiace. Dacă creierul se trezește peste 400 de ori pe noapte, somnul își pierde funcția de refacere.

Ca rezultat, persoana este somnolentă, poate avea cefalee matinală, crize hipertensive, dereglari hormonale inclusiv ale insulinei, disritmii cardiace, se dezvoltă impotența și crește riscul de accident vascular cerebral, infarct miocardic și moarte subită în somn.

Cine este în grupul de risc

Boala are o prevalență de 3 până la 10% în populație, indiferent de vârstă, dar în primul rând sunt vizați adulții cu un diagnostic deja stabilit: tulburări metabolice (obezitate, sindrom metabolic, tulburări hormonale), hipertensiune arterială, boală coronariană ischemică, stare după infarct miocardic, diabet de orice tip. Foarte des aceste boli sunt concomitente sindromului de apnee obstructivă în somn sau sunt complicații ale lui.

Cum se stabilește diagnosticul

Metodele de diagnostic sunt monitorizarea cardio-respiratorie, în care persoana doarme o noapte cu un aparat de dimensiuni mici, iar dimineața medicul citește datele, și polisomnografia, metoda mai detaliată care poate determina gradul de severitate. Pacientul doarme într-o instituție specializată, cu înregistrarea encefalogramei, oximetriei, electrocardiogramei, miogramei, a mișcărilor ochilor și ale cutiei toracice, a sforăitului și a pauzelor respiratorii. Ambele studii sunt complet nedureroase și inofensive.

Cum se tratează

Există cazuri de sforăit necomplicat în care o intervenție chirurgicală este eficientă: polipi nazali, amigdale hipertrofice și alte obstacole în calea fluxului de aer. Înainte de a decide trebuie însă efectuată examinarea pentru depistarea SAS, deoarece unele intervenții sunt periculoase în această condiție. Asociația Americană de Somnologie consideră din anul 2000 că intervențiile pe palatul moale la adulții cu apnee de gradul 2 și 3 sunt contraindicate, deoarece după intervenție severitatea în majoritatea cazurilor progresează.

Metoda cea mai modernă, cea mai simplă și cea mai eficientă este terapia CPAP. Tratamentul formelor medii și severe se face cu ajutorul unui aparat care introduce în căile respiratorii o presiune pozitivă prestabilită, pentru a elimina obstrucția și a le menține deschise. Metoda se efectuează fără incizii și fără introducerea tuburilor în gură, iar aparatul poate fi completat cu oxigenoterapie. Chiar după o noapte de somn cu terapia CPAP persoana se trezește odihnită; după câteva luni greutatea corporală se stabilizează, tensiunea arterială și nivelul glucozei se normalizează, iar uneori dispare nevoia de comprimate.