Notă pentru pacient

Dragi pacienți, somnul este la fel de important ca hrana și apa. Doar ritmul echilibrat de somn și veghe este cheia sănătății. În timpurile noastre, ritmul galopant de viață și stresul nu ne permit să menținem această formă.

Aproximativ unul din trei adulți suferă de tulburări de somn, adesea cauzate de sindromul de apnee în somn. În prezent, diagnosticul și tratamentul tulburărilor de somn sunt obiectul unor cercetări intense. Posibilitatea de a ajuta pacienții se mărește, iar oamenii care își regăsesc somnul pierdut se simt ca un nou-născut. Am dori foarte mult să vă vedem printre acești oameni fericiți.

Ce este apneea de somn

Sub termenul apnee de somn se înțelege diminuarea semnificativă sau încetarea fluxului de aer inspirat în timpul somnului. În starea de apnee obstructivă de somn respirația se blochează din cauza îngustării căilor respiratorii superioare.

În timpul somnului musculatura corpului se relaxează, inclusiv mușchii faringelui și ai palatului moale, ceea ce conduce la prolabarea țesuturilor moi și a rădăcinii limbii. În stadiile inițiale acest lucru se manifestă prin sforăit, iar atunci când se dezvoltă blocajul total al căilor respiratorii superioare, prin pauză respiratorie.

Ce se întâmplă în timpul unei pauze respiratorii

Diafragma, mușchiul principal respirator, continuă să răspundă la impulsurile creierului și se contractă. Acest lucru creează o presiune negativă în plămâni, trahee și piept și potențează blocajul sistemului respirator.

În condiții de stop respirator se creează semnale către creier că organismul se sufocă. Pacientul se trezește, trecând din etapa de somn profund în somn superficial, tonusul muscular crește, permeabilitatea căilor respiratorii se restabilește și omul începe să respire.

Rudele pot observa stopul respirator în timpul somnului, care durează în medie 30 sau 40 de secunde. Starea este urmată de o serie de respirații adânci, de obicei cu sforăit puternic. Pacientul poate mișca membrele sau schimba poziția corpului, apoi din nou se cufundă în somn, mușchii se relaxează și procesul se repetă.

Episoadele frecvente de dispnee și scăderea concentrației de oxigen în sânge provoacă tulburări cardiovasculare, metabolice, hormonale și mintale. Oamenii cu sindrom de stop respirator în timpul somnului au un risc crescut de diabet zaharat, infarct miocardic, accident vascular cerebral, encefalopatie, neuropatie, cardiopatie ischemică, depresie, impotență și moarte subită în somn. Crește dramatic și riscul de accident rutier ca urmare a somnolenței la volan.

Când trebuie să consultați un specialist

Dacă aveți următoarele simptome, este necesar să consultați un specialist pentru a stabili diagnosticul și a începe tratamentul:

• Sforăit pronunțat și zgomotos.
• Tulburări de somn, somn neodihnitor.
• Oboseală matinală și diurnă.
• Somnolență în timpul zilei și capacitate de muncă redusă.
• Dereglari de concentrație și de memorie.
• Dureri de cap matinale.
• Durere precordială și senzație de greutate în piept.
• Hipertensiune arterială.
• Stări depresive și treziri cu sentiment de anxietate.
• Nicturie, urinări în timpul nopții mai mult de două ori.
• Scăderea libidoului și a potenței.
• Senzație de foame mărită și supraalimentare.
• Sentimentul subiectiv de reducere a calității vieții.

Stabilirea diagnosticului

Dacă bănuiți că aveți apnee de somn, trebuie să vizitați medicul somnolog. Investigațiile au loc în timpul nopții într-un laborator al somnului, iar metoda de cercetare se numește polisomnografie.

Laboratorul de somn VIANOVA este dotat cu spații confortabile, special amenajate pentru un somn relaxant. Pe toată perioada, echipamentul înregistrează procesele vitale ale organismului: funcțiile sistemului respirator, saturația cu oxigen a sângelui, activitatea sistemului cardiovascular și a creierului, structura și calitatea somnului, activitatea mușchilor corpului, precum și monitorizarea video și audio.

Tratamentul

Metoda cea mai modernă, cea mai simplă și cea mai eficientă pentru tratarea sindromului de apnee obstructivă în somn este terapia CPAP, dezvoltată de un savant australian în 1981. Tratamentul formelor medii și severe se face cu ajutorul unui aparat care introduce în căile respiratorii o presiune pozitivă prestabilită, pentru a preîntâmpina obstrucția lor. Metoda este neinvazivă și se efectuează fără incizii.

După o singură noapte de somn cu terapia CPAP persoana se trezește odihnită. După câteva luni de terapie greutatea corporală se stabilizează, tensiunea arterială și nivelul glucozei tind spre normalizare, iar deseori dispare necesarul de tratament medicamentos. Contraindicații pentru terapia CPAP nu există, iar multitudinea de accesorii permite adaptarea unei terapii confortabile.